Reactie adversa! Dar buna.

Eu am un amic. Bloger, fost coleg de facultate, prieten bun. Se semneaza "Left-handed Drake". Il gasiti in lista mea de bloguri citite. Si astazi incepe o calatorie initiatica in mintea femeilor. Sau poate mai mult o catalogare a femeilor si a modului in care gadesc si se lasa calauzite in viata. Spune ca suntem practic legati de ele. Sau ca o facem singuri. Ca exista o legatura supranaturala ce ne cheama catre ele pentru ca au sani si inca vreo trei gauri in care noua ne place sa ne bagam nasul. Ce?!?!? Sunt barbat si noua asta ne place sa facem. Cand ne plictisim intuitiv bagam ceva in ceva. Fie ca e o surubelnita in calculator. Ne vine intuitiv. El mai spunea ca femeia e ca o masina: putine modele, diverse culori si mai multe optiuni la airbag-uri. Nu stiu daca sunt in total de acord. Dupa model are si o culoare. Daca e european e rozaliu, asiatic galben etc.. Cam asta era faza. Dupa cum am spus nu sunt chiar de partea lui. Femeia e mult mai simpla. Desi mult mai complicata ca un barbat. Noi vrem doar sa mancam, sa facem sex, sa nu va vorbim prea mult, sa iesim cu baietii la bere, fotbal, la un meci, sa ne cacam. Vrem lucruri simple.
Pe cand femeia desi la baza e un model similar noua isi complica fiecare decizie, analizeaza si supra analizeaza iar tot ce face e lipsit de orice intuitie de bun simt. Spunea amicul meu ca prin sex o femeie controleaza foarte usor un barbat. Insa barbatul controlat de sex nu e barbat ci doar o femeie aflata de cealalta parte a batului. Desi nu neg puterea asta mistica si veche de cand lumea a sexului, stiu ca cel putin la noi nu dureaza foarte mult. Ne trece. E ca si atunci cand descoperim o gaura noua in perete si abia asteptam sa o astupam. Sau ca atunci cand calculatorul nostru haraie de la praful strans pe cooler. E nevoia aia a neandratalului de a astupa ceva. Ne lasam cuprinsi de euforia astupatului. Nu cred ca tine de vreo atractie animalica fata de vagin. Ci pur si simplu noi barbatul avem un sentiment preistoric pentru astupat. Asa am deviat de la subiect. Femeia animal simplu, cu par colorat in fel si chip, cu mortar de diferite culori aruncat pe fata, poarta schele metalice acoperite cu panza peste sani, pantaloni, fuste si tot felul de obiecte care sa ne aduca noua aminte de aceasta dorinta animalica de a astupa o gaura, orice gaura. Suntem dispusi sa facem orice pentru a ne lasa sa astupam. Va dam ce avem mai de pret pe lume. Doar sa bag surubelnita la tine in priza. Daca o sa mai aud un barbat ca se plange ca un amic sau el e prins sub papuc il spanzur. Noi trebuie sa astupam. E datoria noastra sacra de a baga ceva in gaurat. Daca nu devenim deja inutili. Cum ele devin inutile daca nu au macar o gaura de astupat. Tot rolul lor pe Pamant asta e. Sa poarte mereu dupa ele o gaura curata, sau nu, bine aranjata, sau nu. Astia suntem noi. Niste amibe putin mai dezvoltate al caror scop e sa astupam gauri, sa ne divizam, sa strangem lucruri inutile de care maine nu o sa ne folosim, sa ne barfim pe la spate si sa avem o gaura mai frumos aranjata si mai frumos mirositoare ca vecinu.


Sfios imi cer scuze pentru deranj Mihai Haita.